Legea care reglementează procedura de înfiinţare a unei fundaţii în România este Ordonanţa 26/2000.  Fundatia este constituita  din una sau mai multe persoane care pe baza unui act juridic constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.

Patrimoniul iniţial pentru infiinţarea fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie la data constituirii fundaţiei (i.e. în România, salariul minim brut pe economie este în valoare de 1.250 lei), cu exceptia cazului fundaţiilor al căror scop exclusiv este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă, caz in care patrimoniul initial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie.

Aportul fondatorilor este nerestituibil, patrimoniul fiind afectat permanent realizării scopului fundaţiei. Scopul fundaţiei, prefigurat ca nepatrimonial, este şi obiectul de activitate al fundaţiei şi este elementul cel mai pregnant al actului juridic pentru constituirea unei fundaţii.

Organele fundatiei sunt:

• Consilul director – cel putin 3 membrii;
• Cenzorul / Comisia de cenzori – nr. impar de membrii.
  

Scopul fundaţiei este:

Scopul unei fundatii trebuie sa fie altruist, determinat, licit, si sa aiba un anumit caracter de permanenta.

Fundatiile nu se pot constitui niciodata in interesul, fie el si nepatrimonial al fondatorilor lor.

Continutul Actului Constitutiv:

• datele de identificare a fondatorului sau, dupa caz, a fondatorilor: numele sau denumirea si, dupa caz, domiciliul sau sediul acestora;
• scopul fundatiei;
• denumirea fundatiei;
• sediul fundatiei;
• durata de functionare a fundatiei -pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului sau, dupa caz, pe termen nedeterminat;
• patrimoniul initial al fundatiei;
• componenta nominala a celor dintai organe de conducere, administrare si control ale fundatiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
• persoana sau persoanele imputernicite sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice;

Principala deosebire dintre actul constitutiv si statutul organizatiei consta in faptul ca in timp ce actul constitutiv reprezinta propriu-zis manifestarea de vointa a persoanelor fizice sau juridice care infiinteaza, statutul determina cadrul viitoarei activitati a organizatiei.

• are caracter solemn fiind obligatorie autentificarea sa la notar.

Continutul Statutului:

• va fi redactat in forma autentica de către notarul public;
• cuprinde elementele din actul constitutiv (fara persoanele imputernicite sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice si componenta nominala a celor dintai organe de conducere);
• explicitarea scopului si a obiectivelor;
• categoriile de resurse patrimoniale;
• atributiile organelor de conducere, administrare si control al fundatiei;
• procedura de desemnare si de modificare a componentei organelor de conducere, administrare si control, pe parcursul existentei fundatiei;
• destinatia bunurilor in cazul dizolvarii fundatiei.

Veniturile fundaţiei:

Fundaţiile, persoane juridice fără scop patrimonial, au totuşi nevoie de resurse patrimoniale pentru realizarea scopului pentru care au fost create.

Potrivit art. 15 alin. (1) lit. d), sunt scutite de la plata impozitului pe profit fundaţiile, iar art. 15 alin. (2) C. fisc. include în categoria veniturilor patrimoniale ale organizaţiilor nonprofit şi resursele obţinute din:

1. a) contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi simpatizanţilor;
2. b) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
3. c) veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
4. d) donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
5. e) dividendele şi dobânzile obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din venituri scutite;
6. f) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
7. g) resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
8. h) veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
9. i) veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;
10. j) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.
11. k) sumele primite ca urmare a nerespectării condiţiilor cu care s-a făcut donaţia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizaţiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului şi obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;
12. l) veniturile realizate din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;
13. m) sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului III.

Dizolvarea fundaţiei:

În urma dizolvării, persoana juridică fără scop patrimonial intră de drept în lichidare.

Deşi dispoziţiile art. 6 din ordonanţa 26/2000 prevăd sancţiunea nulităţii absolute în cazul în care în actul constitutiv lipsesc menţiunile privind destinaţia bunurilor în cazul dizolvării acesteia, art. 60 suplineşte lipsa acesteia prin posibilitatea instanţei de judecată de a repartiza aceste bunuri către alte persoane juridice cu acelaşi scop, iar în unele situaţii preluarea acestora de către bugetul de stat sau local.

                Bunurile rămase în urma lichidării nu pot fi transmise către persoane fizice!!

Bunurile rămase după lichidare pot fi transmise numai către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau al fundaţiei.