Acest subiect prezintă o mare relevanţă, în special în materia accesiunii, respectiv în ipoteza în care o persoană construieşte un parc fotovoltaic pe terenul altei persoane, fără a avea un drept de superficie acordat de către proprietarul terenului.

Considerăm că panourile fotovoltaice sunt considerate potrivit legii române ca fiind bunuri imobile, putând fi clasificate ca fiind lucrări autonome cu caracter durabil, pentru următoarele argumente:

Conform Ordinului nr. 700 din 2014 emis de preşedintele Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, parcurile fotovoltaice se înscriu în cartea funciară ca şi construcţii: Înscrierea în evidenţele de cadastru şi carte funciară a unei construcţii reprezentând un sistem de panouri fotovoltaice, se face în baza documentaţiei cadastrale, a autorizaţiei de construire şi a procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. Pe planul de amplasament şi delimitare se reprezintă conturul exterior al zonei pe care sunt amplasate panourile, iar la «Construcţii - Introducere/editare clădiri - Menţiuni», se face menţiunea "sistem cu n panouri fotovoltaice".

De regulă, proprietarii de parcuri fotovoltaice, achită impozitul pe construcţii speciale şi pe clădiri în conformitate cu HG nr. 421/2014.

Noul Cod Civil clasifică (art. 578) lucrările în autonome şi adăugate, fiecare putând fi durabile sau provizorii. Lucrările autonome sunt definite de Cod ca fiind construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil. Codul specifică faptul că lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Printr-un raţionament, putem deduce faptul că toate contrucţiile şi plantaţiile au caracter de sine stătător. Doctrina juridică statuează faptul că lucrările adăugate nu fac altceva decât să se adauge unei lucrări preexistente (e.g. înlocuirea pomilor dintr-o plantaţie după ce au ieşit de pe rod cu alţii tineri; lucrări de reparaţii la un imobil; lucrări de îmbunătăţiri aduse unui imobil).

 În aceste condiţii, apreciem că panourile sunt construcţii şi au caracter de sine stătător. Aşadar acestea nu sunt adăugate.

         Referitor la incadrarea acestor lucrări intr-una din cele doua categorii (provizorii sau definitive), in functie de durata pentru care acestea au fost efectuate, avand in vedere ca sunt in discutie constructii pentru edificarea carora este necesara autorizarea, apreciem ca distinctia poate fi efectuata, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

         Stabilirea caracterului definitiv sau provizoriu al constructiilor rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 3 alin. (1) si (2), precum si a celor de la pct. 7 al Anexei nr. 2 a Legii nr. 50/1991.

         Pct. 7 al Anexei nr. 2 defineste unii termeni de specialitate utilizati in cuprinsul legii, si are urmatorul continut:

         „Constructii cu caracter provizoriu

Constructiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire.

De regula, constructiile cu caracter provizoriu se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea initiala (confectii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria constructiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. In sensul prezentei legi realizarea constructiilor provizorii se autorizeaza in aceleasi conditii in care se autorizeaza constructiile definitive”.

Astfel, in primul alineat citat mai sus se intituie conditiile necesare pentru calificarea unei constructii ca fiind provizorie, iar in cel de al doilea se prezinta indrumari si exemple ale unor asemenea constructii care au o durata limitata in timp.

In acelasi timp, dispozitiile art. 3 alin. (2) indica acele categorii de constructii pentru care autorizatia de constructie se emite in baza documentatiei tehnice cu continut simplificat, acestea fiind constructiile provizorii enumerate la art. 3 alin. (1) lit. d), g), h), respectiv:

d) imprejmuiri si mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri, locuri de joaca si agrement, piete si alte lucrari de amenajare a spatiilor publice;

g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote;

h) lucrari de constructii cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine si pergole situate pe caile si spatiile publice, anexe gospodaresti, precum si anexele gospodaresti ale exploatatiilor agricole situate in extravilan”.

Mentionam ca edificarea parcurilor fotovoltaice se incadreaza in lucrarile mentionate la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 50/1991, respectiv

“lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de arta, retelele si dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati, lucrarile hidrotehnice, amenajarile de albii, lucrarile de imbunatatiri funciare, lucrarile de instalatii de infrastructura, lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente”.

Asadar, interpretand per a contrario dispozitiile art. 3 din Legea nr. 50/1991, rezulta ca parcurile fotovoltaice edificate reprezinta lucrari definitive.

            Totodata, si din interpretarea dispozitiilor pct. 7 al Anexei nr. 2 la Legea nr. 50/1991 rezulta caracterul definitiv al constructiilor, specificul acestora impunand o durata nelimitata de functionare a instalatiilor. Suplimentar faţă de aceasta, prin autorizatia de contruire nu se prevede o durata limitata a acestora.

Fiind stabilit ca in speta este vorba despre o constructie definitiva, devin incidente dispozitiile art. 581 – 582 din Noul Cod Civil Român, referitoare la realizarea unor lucrari autonome cu caracter durabil pe terenul altuia, in care elementul esential in ceea ce priveste drepturile proprietarului terenului il constituie buna sau, dupa caz, reaua-credinta a constructorului.

Dehelean Marius - Avocat